Nu ştiu cum or fi alte inimi, dar a mea o ia razna rău de tot de câte ori văd aceste imagini ,,unice,,zic eu.Toţi zic vorba *colegi*, dar nu cred ca toţi o pronunţă cu mândria care-mi învăluie vorba. Şi, credeţi-mă, nu mă joc de-a cuvintele.Tocmai d-asta nu pot să-i înţeleg pe cei care au evitat întâlnirea de 50 cu fel de fel de argumente.{nu zic,au fost şi urgenţe}mai mult sau mai puţin credibile.
Să fiu sincer, n-am fost elevul silitor care să merite aprecierile unanime ale domnilor profesori, dar nici ,,oaie neagră,, nu mă vedeau.
După ani, am ajuns să apreciez anii petrecuţi în şcoală poate mai mult ca mulţi alţii şi o dată cu aprecierea a crescut şi respectul faţă de tot ce înseamnă şcoală
////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
;i privind un mic detaliu pe care din cauza grabei nu-l vazusem mi-m dat seama ca nu sunt singurul